Turda sta pe un munte de deseuri chimice

Reizbucneşte scandalul deşeurilor de la Uzinele Chimice

Secretarul de stat, Lucia Varga, împreună cu o comisie de la Ministerul Mediului, va verifica, în această săptămână, situaţia deşeurilor chimice periculoase, depozitate în perimetrul platformei industriale din Turda.

Cu prilejul unei conferinţe de presă, ce a avut loc miercuri, 6 februarie, prefectul judeţului Cluj, Călin Platon, a atras atenţia că oraşul Turda stă pe un munte de deşeuri chimice. Acestea pot afecta pânza freatică.

Bomba ce omoară apa

În urma verificărilor, s-a constatat că, atât pe platforma fostelor Uzine Chimice, cât şi în zonele învecinate cu aceasta, terenul conţine hexaclorciclohexan (inactiv), mercur, acizi şi metale grele. Aceste substanţe, aflate acolo în concentraţii deloc neglijabile, “au provocat infestarea solului şi pun în pericol pânza freatică”, a afirmat prefectul de Cluj.

Călin Platon a precizat că s-au mai identificat 72 de tone de rodanură de potasiu, depozitată într-un spaţiu închis, din perimetrul fostei fabrici, precum şi mercur, în interiorul fostei secţii de electroliză. “Am sesizat Ministerul Mediului şi, vineri, 15 ianuarie, va veni la Cluj secretarul de stat Lucia Varga, pentru a constata situaţia existentă şi a dispune luarea măsurilor necesare pentru neutralizarea depozitelor de deşeuri şi reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate”, a precizat Călin Platon.

Uzinele Chimice au murit, dar se răzbună

Alerta instituţiilor guvernamentale a fost declanşată de faptul că tronsonul clujean al Autostrăzii Transilvania s-a intersectat cu un depozit istoric de substanţe chimice periculoase, provenite de la Uzinele Chimice Turda.

Reprezentanţii Prefecturii susţin că este vorba despre un depozit de hexaclorciclohexan (HCH), îngrăşământ chimic declarat substanţă periculoasă şi nocivă.

Angajaţii unei firme subcontractoare a companiei Bechtel au descoperit depozitul de hexaclorciclohexan, la ieşirea din Turda, spre Mihai Viteazu, în timp ce executau lucrări de pregătire a zonei aliniamentului autostrăzii. “Neutralizarea acestor deşeuri necesită investiţii consistente. Dacă autostrada trece prin zona unui astfel de depozit, solul infestat trebuie îndepărtat, prin excavare,”, a conchis prefectul Călin Platon.

Alarmă falsă?

Rezultatele unor analize efectuate de Agenţia pentru Protecţia Mediului Cluj au condus la concluzia că la Turda se găsesc circa 15.000 de tone de HCH, substanţă conţinută de circa 60.000 de tone de reziduuri, depozitate până şi în interiorul fostelor Uzinelor Chimice.

Conform declaraţiilor unor specialişti care au lucrat la Uzinele Chimice din Turda, în perioada anilor 1970 – 1980, unul din produsele fabricii era şi lindanul. Cunoscut sub această denumire comercială, izomerul “gamma” al hexaclorciclohexanului se folosea în agricultură, drept îngrăşământ. Ceea ce se găseşte în depozitele din Turda, ce a provocat “scandalul laptelui” la începutul anilor 2000, nu este lindanul, ci deşeurile formate din ceilalţi patru izomeri ai HCH. Aceştia nu au avut nici o întrebuinţare economică, de aceea sunt cunoscuţi, îndeobşte, sub denumirea generică de “inactiv”. Pe vremea când Uzinele Chimice produceau lindan, inactivul se folosea de către turdeni pentru combaterea rozătoarelor şi a insectelor nedorite, însă nimeni nu a autorizat vreodată folosirea izomerilor de HCH în astfel de scopuri.

În Statele Unite ale Americii, lindanul s-a folosit în agricultură până în anul 2006. La presiunea organizaţiilor ecologice, Agenţia americană de Protecţie a Mediului a recomandat agricultorilor să renunţe la folosirea acestei substanţe. Ajuns în organismul uman, lindanul poate produce blocajul rinichilor şi al ficatului.

Turda figurează în cartea invenţiilor diabolice

Uzinele Chimice din Turda şi-au dobândit, încă de la înfiinţare, o tristă notorietate. La puţin timp după darea în funcţiune, în anul 1913, aici se producea primul gaz de luptă, folosit de armata germană în celebra bătălie de la Ypres (Belgia). De la numele acestei localităţi şi-a primit numele iprerita, ce a devenit prima armă chimică folosită în războaie.

După cel de-al doilea război mondial, din 1953 până pe la mijlocul anilor ‘60, la Uzinele Chimice din Turda s-a fabricat celebrul DDT. Deşeurile provenite din procesul de fabricaţie al acestei substanţe au contribuit din plin la crearea unui peisaj selenar, dincolo de capătul străzii Petru Maior, pe malul stâng al râului Arieş. Arborii şi copacii plantaţi acolo prin 1970 – 1975 au reuşit să redea, după mulţi ani, aspectul firesc acelei zone ce, sub stăpânirea movilelor de DDT, părea desprinsă din filmele apocaliptice despre viaţa pe Pământ după un război nuclear.

Legendele tranziţiei

Produs al legilor economiei capitaliste, Uzinele Chimice din Turda au cunoscut apogeul în timpul orânduirii comuniste. În acei ani de glorie pentru fabrica turdeană, aici se produceau îngrăşăminte, substanţe necesare industriei fotografice, fel de fel de săruri şi alte produse, cerute mai ales la export. Cei peste 2000 de angajaţi ai fabricii şi, în general toţi locuitorii Turzii, trăiau nepăsători, lângă un butoi cu pulbere ce, în cazul unui accident, putea rade oraşul de pe faţa pământului. Rezervoarele de clor lichid străjuiau citadela industriei comuniste ca nişte adevărate bombe cu ceas.

Mercurul folosit la secţia electroliză se insinua cu perfidie în sângele muncitorilor care lucrau acolo. Aceştia îl transmiteau mai departe, urmaşilor, care, precum victimele unor blesteme ancestrale, suportau consecinţele, concretizate în malformaţii şi afecţiuni ce îi chinuiau pe strănepoţii părinţilor gazului de luptă ce a sufocat oastea franceză la Ypres.

Mai aproape de sfârşitul său, uzina a produs rodanuri, săruri pentru a căror fabricare, dispusă de “chimista de renume mondial”, se foloseau cianuri.

În 1997, Uzinele Chimice au încetat să existe. Colosul industrial care putea ucide zeci de mii de oameni, dar care a hrănit zeci de mii de guri, trăieşte încă în amintirea foştilor lucrători de acolo. Stafia are nevoie de legende pentru a dăinui.

Una din acestea povesteşte despre o vizită a unui locotenent trimis de însuşi Osama bin Laden, teroristul numărul 1 al lumii, pentru a încerca să târguiască nişte mercur ce nu mai foloseşte pentru electroliză, dar se potriveşte al naibii de bine la fabricarea substanţelor explozibile. Se zice că solul lui Bin Laden ar fi vizitat Turda prin 2003, dar nimeni dintre cei care întreţin aceste zvonuri nu poate oferi elemente concrete, ce ar putea conferi un dram de autenticitate poveştii.

Articol de: Emil Halastuan